Cultură

Scurt istoric

În binecuvântatul ținut al Argeșului, cu locuri unde istoria a fost condusă de Providența, mănăstirile voievodale sunt nestematele ce îmbogățesc corola de minuni a binecuvântatei Grădini a Maicii Domnului. Neprețuitele minuni au fost înfaptuite cu voia lui Dumnezeu, cu trudă, cu răbdare și credință de către bunii fii ai neamului românesc ce au știut să lupte cu stăpâniile întunericului veacurilor acelora.

Printre vâlcele line și împădurite, acolo unde fagul tăinuiește minunile, undeva, într-o frumoasă vale, mai dăinuie încă șoaptele de peste veacuri ale marilor noștri conducători. Acolo freamătul tainic al pădurilor seculare se împletește armonios cu dangătul clopotelor alcătuind o frumoasă psalmodie. Aici, în aceasta vale a minunilor, se află Mănăstirea Sfânta Treime.

Începuturile Mănăstirii se pierd în negura veacurilor ce au trecut. Descoperirile arheologice, efectuate în perioada 20 oct. – 2 nov.1969, au stabilit faptul că actuala biserică a Sfintei Mănăstiri este construită pe locul unei foste biserici, mai mici, ce a avut temelia din zid de bolovani și construcția de lemn. Mărturie a acestei străvechi zidiri este mormântul jupâniței Visa.

Piatra funerară atribuie decesului jupâniței în anul 1525. Din cauza intemperiilor vremii, biserica se degradează.

Ctitorul cel mai important este Radu Paisie Voievod (1535-1545), fiul lui Radu cel Mare. Tabloul votiv în care el apare poate fi văzut și astăzi în partea vestică a pronausului. De asemenea, el este menționat și în pisania repictată la mijlocul sec. al XIX-lea, ce se regasește în naosul bisericii. Altarul și naosul bisericii ctitorite de Radu Paisie,  vor fi pictate în 1548, în vremea lui Mircea Ciobanul. Pronaosul a rămas nepictat având funcționalitate de tindă.